Restaurant Casa Silva

Exista un singur motiv, dar temeinic, pentru care nu mancam mai des la Restaurant Casa Silva. De comun acord am decis ca indiferent de cat de buna este mancarea, mirosul imposibil de scos din haine fara o spalare la masina  este un pret prea mare. Merita cu prisosinta sa le treci pragul daca dupa masa te indrepti direct catre propria-ti casa, fara a intalni vreun cunoscut care sa creada ca din cauza crizei ai ajuns sa locuiesti intr-o bucatarie.

Am fost la Casa Silva de cateva ori si asta deoarece vara au terasa, asa ca pericolul miresmelor este anihilat natural. Am fost si inauntru de vreo 2 ori, asumandu-mi constient riscul de a mirosi a popota pentru restul zilei, totul pentru cea mai buna saramura de pui din toata capitala Romaniei. Decorul, atat afara cat si la interior, este practic inexistent, caci la Casa Silva mancarea in exclusivitate face atmosfera. In afara lipsei acut resimtite a unui sistem eficient de ventilatie, restaurantului i se mai poate face un singur repros percutant referitor la unul dintre bucatari. Ei bine, acesta manifesta o incapatanare acerba in ceea ce priveste mancarurile de post. In aceasta primavara, pe jumatate corporatisti si pe jumatate credinciosi, ne-am decis sa mancam  bucate ce nu includ niciun fel de ucidere premeditata a vreunei vietati. Din meniul generos am ramas cu niste cartofi prajiti si o omleta taraneasca doar cu legume si fara carne. Precizarile au fost inutile, omleta nu continea carne dupa acceptiunea bucatarului, ci doar pastrama si bacon! Intr-adevar, daca prin carne intelegem friptura, ei bine asta nu se regasea in gustosul preparat, insa daca te gandesti scurt si intens, atat pastrama cat si baconul au fost candva un purcelus guitator. Am fost absolviti de pacat de catre chelnerita plina de mustrari de constiinta in numele bucaratului ateu si ne-am savurat in liniste bucatele nici foarte felurite, nici foarte de post.

In rest, doar de bine despre restaurantul  Casa Silva. Pentru un restaurant cu iz traditional, specificul international este atat de pregnant incat ramai fascinat. Cu gust pe atat de pretentios pe cat suna, merita incercata supa crema de broccoli cu creveti, supa de rosii cu parmezan sau supa de ceapa cu cascaval afumat. Apoi, ca sa continuam in acelasi ton, delicioasa este si salata de andive cu ficatei de pui. Daca insa ne redirectionam catre zone mai populare/populiste, o buna alegere ar fi branza coapta servita cu legume la gratar sau spaghetele carbonara care se servesc la tona per portie, pentru ca sutele de grame sunt prea meschine. Si daca tot scriem despre felul principal, sa revenim la minunea cunoscuta drept “saramura de pui”. Se iau 2 pulpe de pui, se perpelesc tihnit pe un gratar destul de manios in fierbinteala lui, pe care-si lasa zaduful si niste ardei iuti usturaciosi de fel.  Se mai coc si alte felurite legume, cum ar fi rosii, ceapa si fratii supraponderali ai ardeilor mai sus mentionati. Se face un sos bine condimentat in care se lafaie feliute de usturoi, se toarna peste victimele gratarului si se alatura unei mamaligute asezate intr-un colt de platou, teapana si increzuta. Verdeturile tocate intregesc mireasma, mireasma de care te mai bucuri ore in sir dup-aceea si nu fiindca ai o memorie olfactiva iesita din comun, ci pentru ca o iei cu tine. Da, o inglobezi in maneci si gulere, se inmagazineaza bine pentru vremuri de foamete si restriste.  Doar pizza fara de cine-stie ce arome sau gust poate scuti de experienta nefasta, dar eu una nu vad rostul atata timp cat nici bine nu vei manca, nici de arome intru totul nu vei scapa (ceilalti meseni vor comanda cu siguranta ceva consistent si care gadila placut narile).

La desert am incercat papanasii, buni dar nu exceptionali, si-mi pare rau de fiecare data cand cutez sa merg la Casa Silva ca nu iau desertul casei, din ratiuni de saturatie depasita. Imi doresc si promit ca o data sa iau de la ei doar placinta asta de iarna opulenta in combinatia ingredientelor, cu nuci, pere caramelizate, castane si sos vanilat. Dar cum cele 3 luni necesare revenirii la parfumuri mai putin lumesti inca nu au trecut, am sa transmit de la fata locului despre mult-ravnitul desert ceva mai incolo, odata cu prima ninsoare pe care mi-o doresc cat mai indepartata.  Daca va incumetati sa pranziti sau sa cinati la Casa Silva, asteptati-va la preturi medii spre mari, direct proportionale cu maiestria bucatarului, si la mirosuri felurite care sa tina prietenii si dusmanii la distanta.

Restaurant Casa Silva

Calea Floreasca nr. 145, sector 1, Bucuresti
Tel.021 230 73 17 , 0724 241 966
E-mail: casasilva2005@yahoo.com

Comments are closed.

Restaurant Casa Silva