Find us on Google+ Restaurant Davvero - restaurante

Restaurant Davvero

Cand vine iarna ma gandesc fara sa vreau la restaurantul Davvero. Da, stiu, oamenii normali asociaza frigul cu sarbatorile, cu luminitele care impanzesc orasul sau cu mirosul de cozonac, iar eu am in minte preparate cu specific italian. Am si o explicatie, care desi nu debordeaza de logica, ma disculpa un pic. Prima data cand am fost in restaurantul Davvero afara era un ger de crapau pietrele, asa ca locatia a fost un adevarat refugiu dupa plimbarea placuta dar degeratoare prin parcul Tineretului.

Inauntru era cald, genul acela de cald de soba din cartile cu bunici si ulite acoperite de omat. La temperatura interiorului se rezuma legatura cu atmosfera antica, intrucat amenajarea putin retro are un aer chic foarte proaspat. Mobilier de fier forjat, picturi in tonuri calde pe pereti, aproape ca te astepti sa gasesti un joben atarnat prin vreun cuier stingher. Voiam cappuccino si ciocolata calda, cu scopul clar de a iesi din hipotermie. Problema a fost ca meniul restaurantului Davvero deturneaza pe oricine de la planurile cumpatate de dinainte de a-i trece pragul. Prin urmare, am ajuns sa si mancam, o masa in toata regula cu aperitiv, fel principal si desert.

Am inceput cu o salata Bella, o varianta a salatei bulgaresti, buna la gust si aratoasa la chip dupa cum ii spune si numele. Langa ea am comandat si o salata Italiana chiar reusita datorita dressingului care a scos-o clar din anonimat, propulsand-o in top 5 salate italiene mancate pe plaiuri mioritice. Acestea fiind infulecate, ne-am intors fetele multumite catre felurile principale. Lasagna de la Davvero pare buna – si chiar e, dupa spusele celui care a ingurgitat-o rapid, aproape maraindu-ne (e adevarat ca ne tot insinuam pe rand cu cate-o furculita pretextand ca vrem sa mai gustam o data, dar asta nu-i motiv de stricat prietenii,nu?!). Am remarcat si salutat prezenta unor ciupercute proaspete in acest preparat si tona de cascaval prezenta intocmai precum patura de zapada de afara. Eu, cu ale mele porniri cunoscute catre ceva nou, m-am decis cu greu asupra unor Penne Sorentino al forno, paste scurte cu sos brun, ficatei, ceapa rosie si parmezan. Reteta nu e rea deloc, desi sincera sa fiu, eu personal as adauga ceva care sa mai atenueze dulceata combinatiei, poate niste rosii sau un praf de peperoncino.

Si acum pizza – oh, da, asta da pizza la restaurantul Davvero! Cum e bine sa mergi pe specialitatea casei, ca doar nu degeaba-i spune asa, am luat pizza Davvero, o surata Oceanica si o Diavola. Multe de spus din partea papilelor noastre gustative devenite subit extrem de vorbarete. Prima varianta mai sus mentionata e un amestec de arome surprinzator pentru o pizza, cu un usor iz de fum, cu mirodenii clasice si ciudate, potrivita celor care vor ceva nou fara regrete. Oceanica e o gaselnita ingenioasa, rar intalnita pe la noi din cauza statutului special al fructelor de mare. Cum ele ori plac cu adevarat ori sunt categorisite drept odioase, o pizza avandu-le ca topping nu poate decat sa impartaseasca aceasta categorisire. In plus, ca un dezavantaj, pretul unui asemenea produs iese un pic din raza cotatiilor uzuale. Gasindu-ma clar in tabara Pro Fructe de Mare, am gustat si mi-a placut. Adaosul de usturoi taie din aroma prea pregnanta si completeaza totodata bine preparatul, excluzand nefericit posibilitatile de socializare apropiata cu semenii.  Diavola e buna, usturacioasa pana la Dumnezeu si inapoi, destinata exclusiv cunoscatorilor curajosi.

A urmat si desertul, o pornire nebuneasca a unor suflete care uitasera si de frig si de grija kilogramelor. Am comandat melone Davvero, un pepenas galben parca furat verii demult uitate, umplut cu inghetata de pepene si vanilie, garnisit cu tot soiul de fructe de padure intr-un sos bun de tot, genul “te lingi pe degete”. De aici a inceput razboiul, in care am uitat pe rand de bune maniere, de datorii mai mult sau mai putin sentimentale si chiar de grade de rudenie care presupun echitate in imparteala. Si pentru ca nimanui nu-i place doar sa traga cu ochiul in Rai, ci macar sa zaboveasca putin in vizita daca mai mult nu se poate, am mai luat o portie.

De-atunci, de la primul nostru popas in restaurantul Davvero, a trecut ceva vreme. Unele lucruri s-au schimbat, ca de exemplu locatia, restaurantul gasindu-se acum in strada Caminului. Altele s-au pastrat ca atunci, ca de exemplu meniul, fapt care nu poate decat sa ma surprinda frumos, caci arareori lucrurile bune sunt mentinute ca atare, cel putin la noi.

Restaurant Davvero

Str. Caminului nr.11, sector 2, Bucuresti
Tel. 021 252 09 15         0732 123 266
Web site: www.davvero.ro
E-mail: davvero@davvero.ro

Comments are closed.

Restaurant Davvero